„Cea mai mare bucurie este să văd că oamenii chiar folosesc spațiul public.“
Arhitecta Hana Laššová face astăzi parte din echipa Trenčín 2026. Lucrează la proiecte dedicate spațiului public, comunităților și transformării treptate a orașului. În loc să proiecteze un singur obiect, privește orașul ca pe un întreg. Este interesată de modul în care oamenii se deplasează prin el, se întâlnesc și pot influența chiar ei locurile în care trăiesc.
Proiectul City reimagined lucrează cu străzi, piețe și cartiere de locuințe. Cum alegeți locurile care au nevoie de atenție?
Este o combinație de mai multe perspective. Pentru unele zone, orașul avea deja pregătit un studiu de revitalizare, iar prin intervenții temporare putem testa în avans unele soluții. În același timp, astfel putem lucra cu locuitorii înainte de implementarea soluției constructive finale.
Unele locuri au fost identificate pur și simplu prin observarea orașului și căutarea zonelor în care chiar și o intervenție relativ mică poate avea un efect mai mare. Colaborarea cu oamenii care locuiesc acolo este, de asemenea, foarte importantă. Datorită proiectului Living neighborhoods, lucrăm în diferite zone cu locuitori care vin cu propriile idei, iar noi îi putem ajuta să le dezvolte.
Ce credeți că face diferența între un loc prin care doar trecem și unul în care vrem să ne oprim și să rămânem o vreme?
Este foarte important să se vadă că cineva are grijă de acel loc. Nu trebuie să fie nou, dar atunci când simți că este întreținut și că cineva are o relație cu el, acest lucru influențează și modul în care îl folosesc ceilalți.
În același timp, trebuie să ne gândim la diferite grupuri de oameni. Persoanele în vârstă, familiile cu copii sau tinerii au nevoi diferite. De aceea, cred că este important să creăm spații care îi apropie pe oameni și care pot avea funcții diferite în momente diferite ale zilei sau ale anului. Un astfel de spațiu multifuncțional are potențialul de a rămâne viu pe tot parcursul zilei.
În proiectarea spațiului public se întâlnesc arhitecți, administrația locală și locuitorii. Cum pot fi armonizate perspectivele și nevoile lor, adesea diferite?
Cred că lucrul cu datele și participarea sunt esențiale, adică să îi aducem pe toți la aceeași masă. Administrația locală nu ar trebui să fie doar cea care verifică respectarea reglementărilor, ci ar trebui și să poată formula clar ce așteaptă de la dezvoltarea unei anumite zone.
Datele despre modul în care funcționează un loc și despre nevoile locuitorilor săi pot deveni parte din tema de proiectare pentru arhitecți sau urbaniști. Astfel, orașele ar putea avea o voce mai puternică în modelarea propriului mediu și în protejarea dreptului locuitorilor la o viață urbană de calitate.
Trenčín este anul acesta Capitală Europeană a Culturii. După încheierea anului 2026, cum veți ști că acest titlu a avut cu adevărat sens pentru oraș?
Mai mult decât proiecte concrete, mi-aș dori să văd după 2026 dovezi că efortul de mai mulți ani a meritat și că a avut un impact în primul rând asupra locuitorilor, asupra încrederii lor în sine și a deschiderii către lucruri noi. Important nu a fost doar să aducem o dimensiune culturală europeană într-un oraș mic, ci și să sprijinim grupurile active de locuitori și să dezvoltăm relațiile de vecinătate în întregul oraș. Pe această bază se poate construi mai târziu următorul capitol al poveștii orașului.
În ceea ce privește programul, organizația noastră ar trebui să continue și după 2026 și să preia o parte dintre activitățile existente. Este important că atât orașul, cât și regiunea autonomă Trenčín vorbesc despre păstrarea unui anumit grad de continuitate.
Este tocmai continuitatea cea mai mare provocare a unor astfel de proiecte? Cum facem ca, după încheierea Capitalei Europene a Culturii, totul să nu se stingă pur și simplu?
Da. Este foarte important să rămână cineva care să poată continua să îi sprijine pe oameni. În Trenčín a fost înființat, de exemplu, Mechanism of participation, care lucrează cu locuitorii și în afara activităților Capitalei Europene a Culturii. Unele grupuri de vecini își pot înființa în timp propriile asociații și pot solicita granturi mici.
Ar trebui să continue și Creative institute. Desigur, va funcționa la o scară mai mică, dar este bine să știm că va rămâne o structură care poate garanta, într-o anumită măsură, continuarea dezvoltării.
Într-un interviu ați menționat că natura reprezintă unul dintre marile atuuri ale Slovaciei. Unde credeți că se află limita dintre dezvoltarea turismului și momentul în care începem mai degrabă să luăm ceva din peisaj? Până la urmă, astăzi apar proiecte imobiliare de mari dimensiuni chiar și în mijlocul munților.
Este o problemă atunci când dezvoltarea se concentrează doar în câteva dintre cele mai cunoscute locuri. Slovacia are multe zone naturale mai puțin cunoscute care ar putea oferi vizitatorilor o experiență diferită și, în același timp, ar putea distribui mai bine presiunea turistică.
Cred că este important să ne gândim și la tipul de turism pe care îl susținem. Nu trebuie să fie întotdeauna vorba despre încă un hotel wellness. Poate fi o experiență bazată pe peisajul local, pe oameni și pe activitățile caracteristice regiunii respective.
Când vă uitați la schimbările apărute în Trenčín în legătură cu Capitala Europeană a Culturii 2026, ce vă aduce personal cea mai mare bucurie?
Atunci când văd că oamenii chiar folosesc spațiul public. Uneori este suficient să vezi pe cineva stând într-un parklet sau la o masă de cartier. Desigur, lucrurile pe care le facem nu sunt întotdeauna perfecte, dar tocmai de aceea le privim și ca pe niște experimente. Vedem ce funcționează și ce nu și putem continua să învățăm.
Pentru mine, probabil cel mai important este faptul că aceste locuri nu rămân doar proiecte pe hârtie, ci încep să capete o viață proprie.
